Ghid rapid pentru jargonul de investiții

Dacă investești în "acțiuni" ale unei companii înseamnă că, de obicei, cumperi o mică parte dintr-o companie care va folosi banii tăi pentru a face afaceri.

Poți cumpăra acțiuni la aproape toate companiile mari de care ai auzit. Atunci când ești proprietar, ai "capital propriu" în companie.

Dacă societatea în care ai cumpărat acțiuni devine mai profitabilă, atunci valoarea acțiunilor tale va crește, iar societatea îți poate plăti dividende.
În cazul în care compania devine mai puțin profitabilă, valoarea acțiunilor tale ar putea scădea.

Obligațiunile sunt pur și simplu împrumuturi.

• Dacă cumperi o obligațiune bancară pe 5 ani de 100 EUR la 5%, ai acordat băncii un împrumut de 100 EUR
• În schimb, banca îți va plăti 5% (5 EUR) în fiecare an, timp de cinci ani, după care îți va rambursa suma inițială de 100 EUR la sfârșitul celor cinci ani
• Dobânda anuală pe care o plătește o obligațiune este cunoscută și sub numele de "venit" sau "rată cuponului"

Obligațiunile emise de companii sau guverne cu un rating de credit ridicat (denumite ratinguri de credit) sunt considerate adesea că fiind investiții mai sigure și mai previzibile, doar că, în cazul tuturor fondurilor, de investitii, investiția nu este garantată.

Acesta este domeniul de investiții care se referă la plasamentele care plătesc o rată de rentabilitate previzibilă sau "fixă".
Cu toate acestea, ca în cazul tuturor fondurilor, investiția nu este garantată.

Obligațiunile guvernamentale, care sunt împrumuturi acordate guvernelor, și obligațiunile corporative, care sunt împrumuturi acordate companiilor, reprezintă cea mai mare parte a acestei piețe de investiții.

Ideea unui fond este de a grupa o mulțime de investiții diferite în același scop. Acest lucru înseamnă că nu trebuie să cumperi o mulțime de acțiuni, obligațiuni și diferite investiții individuale, ci poți alege un fond care să aibă o selecție a tot ceea ce cauți.

Gândește-te la el asemenea unui cărucior de cumpărături pentru investiții.

• Un fond global de tehnologie, de exemplu, ar putea deține acțiuni în mai multe companii de tehnologie din întreaga lume
• Un fond mulți-active va deține o varietate de investiții, cum ar fi acțiuni, obligațiuni și proprietăți imobiliare
• Un fond de tip target-date se va concentra pe adaptarea investițiilor la un interval de timp stabilit
• Un fond echilibrat (numit și fond mixt) include o combinație de acțiuni și obligațiuni

Să presupunem că ai cumpărat o acțiune la o companie; de fiecare dată când aceasta obține profit, ai dreptul la o parte din acest profit, plătită sub formă de "dividende".

Atunci când deții acțiuni, poți alege că dividendele să îți fie plătite sub formă de numerar, sau majoritatea companiilor îți permit să investești dividendele în alte acțiuni - de obicei cu un discount.

Cum funcționează acest lucru pentru proprietarii de fonduri?

Dacă fondul pe care l-ai cumpărat deține, de exemplu, o companie de băuturi răcoritoare și primește dividende, atunci acestea îți pot fi transferate ca bani, dacă ai cumpărat un fond cu "distribuție de venit". Sau, alternativ, fondul va reinvesti dividendele în mai multe acțiuni, dacă ai cumpărat un fond cu"acumulare".

Scopul unui fond cu distribuție este de a oferi investitorului un venit regulat.
Din acest motiv, investițiile sunt alese în funcție de capacitatea lor de a plăti dobânzi sau dividende regulate.

Acest tip de fond este conceput să acumuleze valoare si din veniturile plătite de investițiile realizate. Investițiile sunt alese în funcție de potențialul lor de creștere. Dobânzile sau dividendele plătite de investiții sunt re-investite în alte active.

Companiile financiare care investesc banii tăi își plătesc serviciile prin perceperea unui comision care reprezintă un mic procent din banii pe care i-ai investit.

Comisioanele variază în funcție de diferitele fonduri și de diferitele tipuri de active. Informații privind comisioanele sunt disponibile în prospectul fiecărui fond și în PRIIPS KIID.

Fondurile "active", cu o echipă de gestionare care monitorizează în mod regulat, cumpără și vinde investiții și încearcă să depășească performanța pieței, au tendința de a percepe comisioane de administrare mai mari.

Fondurile "pasive", care utilizează un calculator pentru a urmări o anumită zonă a pieței, tind să aibă structuri de comisioane diferite.

Un indice măsoară performanța unui grup de active de un anumit tip. Unul dintre cei mai cunoscuți indici este indicele S&P 500, care urmărește performanța celor mai mari 500 de companii din SUA.

Există indici pentru aproape toate tipurile de investiții, ceea ce a dus la apariția investițiilor pe indici, în care un computer poate urmări performanța unui indice.

Acesta este un indice pe care administratorii de fonduri și investitorii îl pot folosi pentru a analiza performanța fondurilor.

Fondurile active cu echipe de management vor arăta de obicei investitorilor modul în care acestea au performat în comparație cu un indice de referință relevant.

De exemplu, un fond care investește în marile companii americane va arăta modul în care acestea au performat în comparație cu indicele S&P 500.

Atunci când banii tăi generează dobândă, în curând și dobânda primită va genera o nouă dobândă, ceea ce înseamnă că valoarea banilor tăi va crește mai repede - acest proces se numește Dobânda compusă. În timp, acest efect va deveni foarte important pentru valoarea banilor tăi.

Dobânda compusă funcționează și în cazul datoriilor. De exemplu, un card de credit adună în fiecare lună dobânzi la datoria ta și, dacă aceste dobânzi nu sunt achitate, atunci ti se vor percepe dobânzi la dobânzi, ceea ce face ca datoria ta să crească.

Un ETF este un fond, tranzacționat pe o bursă, care urmărește performanța unei piețe, investind într-o serie de active menite să reproducă deținerea indicelui pieței.

ETF-urile sunt concepute pentru a vă oferi un mod ieftin, transparent și ușor de a investi într-o gamă largă de piețe, reprezentate de indicii bursieri majori.

​​​​​​Un fond alternativ își propune să ofere investitorilor un alt tip de investiție pentru a o adăuga portofoliului lor, una care oferă o gamă mai largă de investiții diverse.

Scopul acestuia este de a oferi o alternativă la clasele de active tradiționale, cum ar fi acțiunile sau obligațiunile. Acestea includ, investitiile in capitalul privat (companii care nu sunt disponibile investitorilor pe burse), împrumuturile corporative (oferite companiilor) și bunurile imobiliare comerciale.